Faptele Apostolilor 4-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Petru şi Ioan la Sinedriu

4 Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, ² foarte necăjiţi^(A) că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi. ³ Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. ⁴ Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii. ⁵ A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, ⁶ cu marele preot Ana^(B), Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. ⁷ Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu^(C) ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” ⁸ Atunci^(D), Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! ⁹ Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, ¹⁰ s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în^(E) Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe^(F) care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. ¹¹ El^(G) este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. ¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu^(H) este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” ¹³ Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât^(I) ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus. ¹⁴ Dar, fiindcă vedeau lângă^(J) ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. ¹⁵ Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei ¹⁶ şi au zis: „Ce^(K) vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut^(L) de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. ¹⁷ Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” ¹⁸ Şi după ce i-au chemat^(M), le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. ¹⁹ Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă^(N) este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, ²⁰ căci^(O) noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit”. ²¹ I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina^(P) norodului, fiindcă^(Q) toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. ²² Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

Petru şi Ioan la ai lor

²³ După^(R) ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. ²⁴ Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care^(S) ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! ²⁵ Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce^(T) se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? ²⁶ Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său. ²⁷ În^(U) adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt^(V), Isus, pe^(W) care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, ²⁸ ca^(X) să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. ²⁹ Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să^(Y) vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala ³⁰ şi întinde-Ţi mâna, ca^(Z) să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin^(AA) Numele Robului^(AB) Tău celui sfânt, Isus.” ³¹ După ce s-au rugat ei, s-a^(AC) cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi^(AD) vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Unirea şi dragostea credincioşilor

³² Mulţimea celor ce crezuseră era^(AE) o inimă şi un suflet. Niciunul^(AF) nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. ³³ Apostolii mărturiseau cu multă^(AG) putere despre^(AH) învierea Domnului Isus. Şi un mare^(AI) har era peste toţi. ³⁴ Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi^(AJ) cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute ³⁵ şi-l^(AK) puneau la picioarele apostolilor, apoi^(AL) se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. ³⁶ Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, ³⁷ a vândut un ogor pe care-l avea^(AM), a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Anania şi Safira

5 Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, ² şi^(AN) a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. ³ Petru^(AO) i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a^(AP) umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? ⁴ Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” ⁵ Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut^(AQ) jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. ⁶ Flăcăii s-au sculat, l-au^(AR) învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. ⁷ Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. ⁸ Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta”. ⁹ Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să^(AS) ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” ¹⁰ Ea^(AT) a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. ¹¹ O^(AU) mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

Izbânda apostolilor

¹² Prin^(AV) mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi^(AW) stăteau împreună în pridvorul lui Solomon ¹³ şi^(AX) niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar^(AY) norodul îi lăuda în gura mare. ¹⁴ Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, ¹⁵ până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când^(AZ) va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. ¹⁶ Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei^(BA) chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Apostolii închişi şi izbăviţi

¹⁷ Însă^(BB) marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, ¹⁸ au^(BC) pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte. ¹⁹ Dar un înger^(BD) al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: ²⁰ „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate^(BE) cuvintele vieţii acesteia”. ²¹ Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele^(BF) preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. ²² Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel: ²³ „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. ²⁴ Când au auzit aceste vorbe, căpitanul^(BG) Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. ²⁵ Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod”. ²⁶ Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus, dar nu cu sila, căci^(BH) se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod. ²⁷ După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: ²⁸ „Nu^(BI) v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi^(BJ) să aruncaţi asupra noastră sângele^(BK) acelui om.” ²⁹ Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie^(BL) să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! ³⁰ Dumnezeul^(BM) părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L^(BN) pe lemn. ³¹ Pe acest^(BO) Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn^(BP) şi Mântuitor^(BQ), ca să^(BR) dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. ³² Noi^(BS) suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe^(BT) care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Apostolilor li se dă drumul

³³ Când^(BU) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare. ³⁴ Dar un fariseu numit Gamaliel^(BV), un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli. ³⁵ Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. ³⁶ Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi. ³⁷ După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi. ³⁸ Şi acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă^(BW) încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; ³⁹ dar^(BX), dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi^(BY) împotriva lui Dumnezeu.” ⁴⁰ Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat^(BZ) pe apostoli, au pus să-i bată^(CA) cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. ⁴¹ Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat^(CB) că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. ⁴² Şi în fiecare zi, în^(CC) Templu şi acasă, nu încetau^(CD) să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

Cei şapte diaconi

6 În zilele acelea, când s-a^(CE) înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte^(CF) cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala^(CG) ajutoarelor de toate zilele. ² Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu^(CH) este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. ³ De aceea, fraţilor, alegeţi^(CI) dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. ⁴ Iar noi vom^(CJ) stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” ⁵ Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat^(CK) plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip^(CL), pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae^(CM), un prozelit din Antiohia. ⁶ I-au adus înaintea apostolilor, care^(CN), după ce s-au rugat, şi-au^(CO) pus mâinile peste ei.

Ştefan învinuit de hulă

⁷ Cuvântul^(CP) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de^(CQ) preoţi veneau la credinţă. ⁸ Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod. ⁹ Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan, ¹⁰ dar^(CR) nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. ¹¹ Atunci^(CS), au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. ¹² Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el şi l-au dus în sobor. ¹³ Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii. ¹⁴ În adevăr^(CT), l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma^(CU) locaşul acesta şi va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise.” ¹⁵ Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.